1. [DEX '09] REPENT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.
2. [MDA2] repent, ~ă a [At: DL / Pl: ~nți, ~e / E: lat repens, -tis] (D. plante) Care se târăște pe pământ Si: târâtor.
3. [DEX '98] REPENT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.
4. [DLRLC] REPENT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre plante erbacee și tulpinile lor) Care se tîrăște pe pămînt.
5. [DN] REPENT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pămînt și din loc în loc dă naștere la rădăcini; tîrîtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se tîrî].
6. [MDN '00] REPENT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens)
7. [DOOM 3] repent adj. m., pl. repenți; f. repentă, pl. repente
8. [DOOM 2] repent adj. m., pl. repenți; f. repentă, pl. repente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL