1. [DEX '09] REMORCARE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.
2. [MDA2] remorcare sf [At: DDRF / Pl: ~cări / E: remorca] 1 Tragere după sine a unui vapor, vagon, camion etc. care nu se poate deplasa cu mijloace proprii Si: remorcaj, (rar) remorcație. 2 Luare, ducere cu sine. 3 (Fig) Atașare a cuiva la un grup. 4 Ajutare a cuiva să scape de dificultăți.
3. [DLRLC] REMORCARE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei.
4. [DN] REMORCARE s.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [< remorca].
5. [DEX '09] REMORCA, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer.
6. [MDA2] remorca vt [At: GHICA, S. 413 / Pzi: ~rchez, remorc / E: fr remorquer] 1 (Subiectul este un vehicul) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate deplasa cu mijloace proprii Si: a trage la edec (4). 2 (Fig) A lua, a duce cu sine. 3 (Fig) A atașa unui grup. 4 (Fig) A ajuta pe cineva să scape de dificultăți.
7. [DEX '98] REMORCA, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer.
8. [DLRLC] REMORCA, remorchez, vb. I. Tranz. (Despre vehicule) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate mișca prin mijloace proprii. A remorca o șalupă. ♦ Fig. A lua cu sine, a atașa unui grup. Te-oi remorca cu mine... În veșnica splendoare Pe unde nu sînt neguri, Ci numai lumi albastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. Vor veni cu trenul de la 6... niște oameni așa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. CARAGIALE, O. VII 18. – Prez. ind. și: remorc (BOLINTINEANU, O. 265).
9. [DN] REMORCA vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a tîrî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
10. [MDN '00] REMORCA vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
11. [Șăineanu, ed. VI] remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.
12. [Scriban] *remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat.
13. [DOOM 3] remorcare s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări
14. [DOOM 2] remorcare s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări
15. [DOOM 3] remorca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. remorchez, 3 remorchează; conj. prez. 1 sg. să remorchez, 3 să remorcheze
16. [DOOM 2] remorca (a ~) vb., ind. prez. 3 remorchează
17. [MDO] remorca (ind. prez. 1 sg. remorchez)
18. [IVO-III] remorchez, -chează 3, -cheze 3 conj.
19. [Argou] remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL