1. [DEX '09] REÎNVIA, reînvii, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.
2. [MDA2] reînvia [At: POLIZU / V: ren~ / P: ~vi-a / Pzi: reînvii, ~iez / E: re7- + învia] 1 vi A reveni la viață după ce a fost mort Si: a învia. 2 vi (D. vegetație) A renaște după amorțirea din timpul iernii, începând să se dezvolte, să înverzească. 3 vi (Fig) A căpăta din nou putere Si: a renaște. 4 vi A readuce la viață (după ce a fost părăsit, uitat) Si: a reactualiza (1). 5 vi A face să fie din nou folosit. 6 vi (Fig) A se trezi în amintirea sau în conștiința cuiva. 7 vi A evoca (2).
3. [DEX '98] REÎNVIA, reînvii, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A repune în funcțiune inima, respirația. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit; a readuce la viață. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re1- + învia.
4. [DLRLC] REÎNVIA, reînvii, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. (Fig.) Sub mîna lui, un maistru, simți cum, sub ciocan, Motorul mort din iarnă a reînviat la viață Și cum oțelu-ncepe să miște. D. BOTEZ, F. S. 76. Florile lui Luchian sînt unice. Nu sînt flori rupte, care au fost puse într-un vas, ca să moară, ci ca să reînvie prin voința și arta unui maestru. ANGHEL, PR. 169. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. Realismul vechii literaturi reînvia căutîndu-și însă obiective în legătură cu așezarea societății pe temelii nouă. SADOVEANU, E. 184. Acest regat... reînvie mai puternic supt frații romîni Petru Asan și Ioan. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ Fig. A se trezi în amintirea cuiva; a deveni viu în conștiința cuiva. Mă simt din nou țăranul de pe Crișuri Și-mi reînvie-n minte vremea Iancului. BENIUC, V. 29. ♦ Tranz. Fig. A readuce la viață, a face să fie din nou folosit. Va fi de părere... să reînviem arhaismele pierdute de origine latină. IBRĂILEANU, SP. CR. 213. – Prez. ind. și: reînviez (BART, S. M. 54, MACEDONSKI, O. I 160, GHEREA, ST. CR. III 139).
5. [Șăineanu, ed. VI] reînvià v. a învia a doua oară.
6. [MDA2] renvia v vz reînvia
7. [Scriban] *reînvíĭ și -viéz v. tr. și intr. (re- și înviĭ). Greșit îld. înviĭ, înviez.
8. [DOOM 3] reînvia (a ~) (desp. -vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvii/reînviez (desp. -vi-ez), 2 sg. reînvii/reînviezi, 3 reînvie/reînviază, 1 pl. reînviem; conj. prez. 1 sg. să reînvii/săreînviez, 3 să reînvie/să reînvieze; ger. reînviind (desp. -vi-ind)
9. [DOOM 2] reînvia (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvii / reînviez, 2 sg. reînvii / reînviezi, 3 reînvie / reînviază, 1 pl. reînviem (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvii / să reînviez, 2 sg. să reînvii / să reînviezi, 3 să reînvie / să reînvieze; ger. reînviind (-vi-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL