1. [DEX '09] REÎMPĂRȚIRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.
2. [MDA2] reîmpărțire sf [At: CR (1848), 52/26 / Pl: ~ri / E: reîmpărți] 1 Împărțire din nou. 2 Nouă împărțire Si: (rar) redistribuire.
3. [DLRLC] REÎMPĂRȚIRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei.
4. [DEX '09] REÎMPĂRȚI, reîmpart, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.
5. [MDA2] reîmpărți [At: BARCIANU / Pzi: reîmpart / E: re2- + împărți] 1-2 vtr A (se) împărți din nou. 3 vt A face o nouă împărțire.
6. [MDA2] rempărțire sf vz reîmpărțire
7. [DEX '98] REÎMPĂRȚI, reîmpart, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re1- + împărți.
8. [DLRLC] REÎMPĂRȚI, reîmpart, vb. IV. Tranz. A împărți din nou, a face din nou o împărțire.
9. [DOOM 3] reîmpărțire s. f., g.-d. art. reîmpărțirii; pl. reîmpărțiri
10. [DOOM 2] reîmpărțire s. f., g.-d. art. reîmpărțirii; pl. reîmpărțiri
11. [DOOM 3] reîmpărți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpart, 2 sg. reîmparți, 3 sg. reîmparte, imperf. 1 reîmpărțeam; conj. prez. 1 sg. să reîmpart, 3 să reîmpartă; imper. 2 sg. afirm. reîmparte
12. [DOOM 2] reîmpărți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpart, imperf. 3 sg. reîmpărțea; conj. prez. 3 să reîmpartă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL