1. [MDA2] reîmbărbătat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reîmbărbăta] 1 Care a căpătat din nou încredere în sine. 2 Reînsuflețit după ce a fost deprimat.
2. [DEX '09] REÎMBĂRBĂTA, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.
3. [MDA2] reîmbărbăta vt [At: BĂLCESCU, M. V. 374 / Pzi: ~tez / E: re1- + îmbărbăta] 1 A insufla din nou încredere. 2 A însufleți din nou pe cel deprimat.
4. [DEX '98] REÎMBĂRBĂTA, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re1- + îmbărbăta.
5. [DLRLC] REÎMBĂRBĂTA, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A îmbărbăta, a încuraja, a însufleți din nou (pe cineva care a suferit o înfrîngere). Reîmbărbătînd pe ai săi, se aruncă puternic înainte. BĂLCESCU, O. I 247.
6. [DOOM 3] reîmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîmbărbătez, 3 reîmbărbătează; conj. prez. 1 sg. să reîmbărbătez, 3 săreîmbărbăteze
7. [DOOM 2] reîmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbătează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL