Definiție și ce înseamnă reeditare

1. [DEX '09] REEDITARE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

2. [MDA2] reeditare sf [At: GRAUR, F. L. 6 / Pl: ~tări / E: reedita] 1 Publicare într-o nouă ediție. 2 Readucere în discuție a unei idei, a unei concepții, a unui fapt etc.

3. [DLRLC] REEDITARE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. Titlul exact este «Limba în circulațiune»... eu am folosit-o în reeditarea, sub formă de texte alese, a lui J. Byck. GRAUR, F. L. 6.

4. [DN] REEDITARE s.f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. [< reedita].

5. [DEX '09] REEDITA, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

6. [MDA2] reedita vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~tez / E: fr réediter] 1 A publica într-o nouă ediție Si: a retipări. 2 A readuce în discuție o idee, o concepție, un fapt etc. 3 (Rar) A relua (o piesă de teatru).

7. [DLRLC] REEDITA, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc. Editura de Stat reeditează pe toți clasicii noștri. ♦ A scoate o nouă ediție a operelor sau a unor opere ale unui scriitor. Vechi poeți naționali au fost scoși din uitare, reeditați. SADOVEANU, E. 189. 2. Fig. A pune din nou în circulație (o idee, o concepție etc., de obicei greșită); a face să reapară ceva, a relua, a repeta (într-o nouă versiune). Din nefericire însă, idila rurală reedita tot pe Rodica de mucava a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 9. Caracterizînd acum pe domnul ucis, Radu Popescu nu mai crede că trebuie să reediteze laudele fără rezerve. IORGA, L. I 187.

8. [DN] REEDITA vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediție. 2. (Fig.) A repune în circulație, a readuce în discuție (o idee, o concepție etc.). [Cf. fr. rééditer].

9. [MDN '00] REEDITA vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediție; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuție. (< fr. rééditer)

10. [Șăineanu, ed. VI] reedità v. 1 a face o nouă edițiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru.

11. [Scriban] *reeditéz v. tr. (re- și editez; fr. rééditer). Editez ĭar.

12. [DOOM 3] reeditare s. f., g.-d. art. reeditării; pl. reeditări

13. [DOOM 2] reeditare s. f., g.-d. art. reeditării; pl. reeditări

14. [DOOM 3] reedita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reeditez, 3 reeditează; conj. prez. 1 să reeditez, 3 să reediteze

15. [DOOM 2] reedita (a ~) vb., ind. prez. 3 reeditează

16. [MDO] reedita

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro