1. [DEX '09] REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
2. [MDA2] redupleca v vz reduplica
3. [MDA2] reduplica vt [At: CALENDARIU (1794), 28/26 / V: (înv) ~leca / Pzi: reduplic / E: lat reduplicare] 1 (Rar) A dubla (1). 2 (Lin) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un alt cuvânt.
4. [DLRLC] REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. (Gram.) A repeta unul sau mai multe elemente într-un cuvînt, pentru a-i da altă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou.
5. [DN] REDUPLICA vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvînt o silabă sau o literă pentru a da cuvîntului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou. [P.i. reduplic. / < it. reduplicare].
6. [MDN '00] REDUPLICA vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
7. [Șăineanu, ed. VI] reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește.
8. [Scriban] *redúplic, a -á v. tr. (lat. redúplico, -áre). Gram. Îndoĭesc, fac duplu, repet silaba inițială a verbuluĭ la unele timpurĭ (perfect, maĭ-mult-ca-perfect) în limba grecească, latină, sanscrită.
9. [DOOM 3] reduplica (a ~) (desp. -du-pli-) vb., ind. prez. 1 reduplic, 2 sg. reduplici, 3 reduplică; conj. prez. 1 să reduplic, 3 să reduplice
10. [DOOM 2] reduplica (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 reduplică
11. [IVO-III] reduplic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL