1. [DEX '09] REDUPLICARE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.
2. [MDA2] reduplicare sf [At: DDRF / V: (înv) ~lec~ / Pl: ~cări / E: reduplica] (Lin) Repetare a unuia sau a mai multor foneme dintr-un cuvânt pentru a-i da acestuia altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un alt cuvânt Si: reduplicație.
3. [DLRLC] REDUPLICARE, reduplicări, s. f. (Gram.) Repetiție totală sau parțială a unui element sau a mai multor elemente dintr-un cuvînt pentru a-i da o nouă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou. În latinește mai există un număr de verbe care formează perfectul cu reduplicare. GRAUR, F. L. 175.
4. [DN] REDUPLICARE s.f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. ♦ Dublare, repetare. [< reduplica].
5. [DEX '09] REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
6. [MDA2] redupleca v vz reduplica
7. [MDA2] reduplecare sf vz reduplicare
8. [MDA2] reduplica vt [At: CALENDARIU (1794), 28/26 / V: (înv) ~leca / Pzi: reduplic / E: lat reduplicare] 1 (Rar) A dubla (1). 2 (Lin) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un alt cuvânt.
9. [DLRLC] REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. (Gram.) A repeta unul sau mai multe elemente într-un cuvînt, pentru a-i da altă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou.
10. [DN] REDUPLICA vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvînt o silabă sau o literă pentru a da cuvîntului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou. [P.i. reduplic. / < it. reduplicare].
11. [MDN '00] REDUPLICA vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
12. [Șăineanu, ed. VI] reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește.
13. [Scriban] *redúplic, a -á v. tr. (lat. redúplico, -áre). Gram. Îndoĭesc, fac duplu, repet silaba inițială a verbuluĭ la unele timpurĭ (perfect, maĭ-mult-ca-perfect) în limba grecească, latină, sanscrită.
14. [Scriban] *reduplicațiúne f. (lat. reduplicatio, -ónis). Gram. Îndoire, repetițiune de litere, de silabe saŭ de cuvinte, ca vgr. té-tana, am întins, lat. té-tigi, am atins, rom. murmur, țur-țurĭ, tur-tur-ică, bor-bor-osesc, ta-ta, ma-ma. – Și -áție și -áre.
15. [DOOM 3] reduplicare (desp. -du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicării; pl. reduplicări
16. [DOOM 2] reduplicare (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicării; pl. reduplicări
17. [DOOM 3] reduplica (a ~) (desp. -du-pli-) vb., ind. prez. 1 reduplic, 2 sg. reduplici, 3 reduplică; conj. prez. 1 să reduplic, 3 să reduplice
18. [DOOM 2] reduplica (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 reduplică
19. [IVO-III] reduplic.
20. [DTL] REDUPLICARE s. f. (< reduplica < it., lat. reduplicare): dublare, repetare a unei silabe din rădăcina unui verb, pentru a-i da altă valoare temporală. Astfel, formele dădui, stătui, dădeam, stăteam, dădusem, stătusem sunt forme reduplicate, deoarece au în plus o silabă în raport cu formele de infinitiv: da, sta sau cu cele de prezent indicativ: dau, stau. Cele de la imperfect și mai mult ca perfect sunt formate prin analogie cu cele de la perfect. În cazul imperfectului, r. evită confuzia cu prezentul (să se compare: dădeai – dai, stăteai – stai, dădeați – dați și stăteați – stați).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL