1. [DEX '09] REDOBÂNDIRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.
2. [MDA2] redobândire sf [At: GHICA, S. 103 / Pl: ~ri / E: redobândi] Recăpătare a unui lucru, a unei situații, stări etc.
3. [DEX '09] REDOBÂNDI, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.
4. [MDA2] redobândi vt [At: BĂLCESCU, M. V. 124 / Pzi: ~desc / E: re1- + dobândi] A dobândi din nou un lucru, o situație, o stare etc. Si: a recâștiga (1), a recăpăta, a recupera (1).
5. [DEX '98] REDOBÂNDI, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Re1- + dobândi.
6. [DLRLC] REDOBÎNDI, redobîndesc, vb. IV. Tranz. A obține, a dobîndi din nou (un lucru, o situație, o stare etc.); a recîștiga. Primarul, ca să-și redobîndească autoritatea, răcni mînios. REBREANU, R. I 235. Sănătatea mea s-a dus cu totul și nu crez să o mai redobîndesc. BĂLCESCU, la GHICA, A. 600.
7. [DLRLC] REDOBÎNDIRE, redobîndiri, s. f. Acțiunea de a redobîndi și rezultatul ei; obținere din nou, recîștigare.
8. [Șăineanu, ed. VI] redobândì v. a recăpăta.
9. [Scriban] *redobîndésc v. tr. (re- și dobîndesc). Recapăt, recuperez.
10. [DOOM 3] redobândire s. f., g.-d. art. redobândirii; pl. redobândiri
11. [DOOM 2] redobândire s. f., g.-d. art. redobândirii; pl. redobândiri
12. [DOOM 3] redobândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândesc, 3 sg. redobândește, imperf. 1 redobândeam; conj. prez. 1 sg. să redobândesc, 3 să redobândească
13. [DOOM 2] redobândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândesc, imperf. 3 sg. redobândea; conj. prez. 3 să redobândească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL