1. [DEX '09] REDHIBITORIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
2. [MDA2] redhibitoriu, ~ie a [At: HAMANGIU, C. C. 346 / V: ~deb~, ~ie / S și: ~di~ / Pl: ~ii / E: fr rédhibitoire] Care poate anula o vânzare.
3. [DN] REDHIBITORIU, -IE adj. v. redibitoriu.
4. [MDN '00] REDHIBITORIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)
5. [DN] REDIBITORIU, -IE adj. Care face să se anuleze o vînzare. [Pron. -riu, var. redhibitoriu, -ie adj. / < lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire].
6. [Șăineanu, ed. VI] redibitoriu a. care poate anula o vânzare: viții redibitorii.
7. [Scriban] *redibitóriŭ, -ie adj. (lat. redhibitorius). Care poate produce o redibițiune: defecte (vițiĭ) redibitoriĭ (ca vînzarea unuĭ cal bolnav de răpcĭugă). Care tinde la redibițiune: acțiune redibitorie.
8. [DOOM 3] redhibitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. redhibitorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. redhibitorii
9. [DOOM 2] redhibitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. redhibitorie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL