1. [DEX '09] REDHIBIȚIUNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.
2. [MDA2] redhibițiune sf [At: ȘĂINEANU / V: ~ie, ~di~ / Pl: ~ni / E: fr rédhibition, lat redhibitio, -onis] Anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un defect sau actul vânzării are un viciu.
3. [DN] REDHIBIȚIUNE s.f. v. redibiție.
4. [MDN '00] REDHIBIȚIUNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition)
5. [MDA2] redhibiție sf vz redhibițiune
6. [MDA2] redibițiune sf vz redhibițiune
7. [DN] REDIBIȚIE s.f. Anulare a unei vînzări cînd obiectul vînzării are un viciu. [Var. redhibițiune, redibițiune s.f. / < lat. redhibitio, fr. rédhibition].
8. [DN] REDIBIȚIUNE s.f. v. redibiție.
9. [Șăineanu, ed. VI] redibițiune f. Jur. anularea unei vânzări când lucrul cumpărat e defectuos.
10. [Scriban] *redibițiúne f. (lat. redhibítio, -ónis, d. redhibére, a avea ĭar dîndu-ți-se înapoĭ ceva vîndut. V. prohibițiune). Jur. Anularea uneĭ vînzărĭ din cauza defectelor ascunse ale lucruluĭ vîndut.
11. [DOOM 3] redhibițiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiunii; pl. redhibițiuni
12. [DOOM 2] redhibițiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiunii; pl. redhibițiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL