1. [DEX '09] RECUCERIT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.
2. [MDA2] recucerit, ~ă a [At: BRĂESCU, O. A. I, 119 / Pl: ~iți, ~e / E: recuceri] 1-3 Care a fost cucerit (2-4) din nou.
3. [DLRLC] RECUCERIT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou.
4. [DEX '09] RECUCERI, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).
5. [MDA2] recuceri [At: OȚETEA, R. 162 / Pzi: ~resc / E: re1- + cuceri după fr reconquerir] 1-3 vt A cuceri2 (6-8) din nou (prin luptă). 4 vr (Rar) A deveni din nou stăpân pe sine. 5 vr (Rar) A se reculege (2).
6. [DEX '98] RECUCERI, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).
7. [DLRLC] RECUCERI, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.
8. [DN] RECUCERI vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].
9. [MDN '00] RECUCERI vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
10. [DOOM 3] recuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recuceresc, 3 sg. recucerește, imperf. 1 recuceream; conj. prez. 1 sg. sărecuceresc, 3 să recucerească
11. [DOOM 2] recuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recuceresc, imperf. 3 sg. recucerea; conj. prez. 3 să recucerească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL