1. [DEX '09] RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].
2. [MDA2] rect1 sn [At: VEISA, I. 129/19 / V: (înv) -um, ~om / E: fr rectum, lm (intestinum) rectum] Ultimul segment al tubului digestiv, care se termină prin orificiul anal.
3. [DLRLC] RECT s. n. (Anat.) Ultima parte a intestinului gros, care se termină prin orificiul anal.
4. [DN] RECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [Var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum].
5. [MDN '00] RECT1 s. n. porțiunea terminală a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. (< fr., lat. rectum/intestinum/)
6. [MDA2] rectom sn vz rect1
7. [MDA2] rectum sn vz rect
8. [DN] RECTUM s.n. v. rect.
9. [Șăineanu, ed. VI] rectum n. Anat. partea din urmă ce termină intestinul cel gros.
10. [Scriban] *réctum n. fără pl. (lat. rectum, subînț. intestinum, adică „intestinu drept”). Anat. Ultima parte a intestinuluĭ gros, care se termină la orificiu anal.
11. [DOOM 3] rect s. n., pl. recturi
12. [DOOM 2] rect s. n., pl. recturi
13. [MDO] rect
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL