1. [DN] RECTORAGIE s.f. (Med.) Hemoragie rectală; proctoragie. [Gen. -iei. / < fr. rectorragie, cf. lat. rectum – rect, gr. rhegnynai – a curge].
2. [MDN '00] RECTORAGIE s. f. hemoragie rectală; proctoragie. (< fr. rectorragie)
3. [DETS] RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză2), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.
4. [DE] RECTORAGÍE (< fr.) s. f. Evacuarea prin anus de sânge roșu, provenit din rect. Se deosebește de melenă, în care se evacuează sânge negru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL