1. [DEX '09] RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
2. [MDA2] rectificator, ~oare [At: BARCIANU / V: (înv) ~icăt~ / Pl: ~oare / E: fr rectificateur] 1 a Care rectifică (1) Si: (rar) rectifîcativ. 2 sm Muncitor calificat care efectuează rectificări (3). 3 sm Muncitor specializat care lucrează la o mașină de rectificat1 (2).
3. [DEX '98] RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
4. [DLRLC] RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj. (Rar) Care rectifică; care aduce o rectificare. ♦ (Substantivat, m.) Muncitor calificat care lucrează la rectificare (2).
5. [DN] RECTIFICATOR, -OARE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].
6. [MDN '00] RECTIFICATOR, -OARE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)
7. [MDA2] rectificător, ~oare a, sm vz rectificator
8. [DOOM 3] rectificator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. rectificatoare
9. [DOOM 3] rectificator2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare
10. [DOOM 2] rectificator2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare
11. [DOOM 2] rectificator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. rectificatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL