1. [DEX '09] RECREANȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.
2. [MDA2] recreanță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr récréance] (Jur) Uzufruct al unui bun în litigiu.
3. [DEX '98] RECREANȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récréance.
4. [DN] RECREANȚĂ s.f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pron. -cre-an-. / < fr. récréance].
5. [MDN '00] RECREANȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr. récréance)
6. [DOOM 3] recreanță (desp. re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreanței; pl. recreanțe
7. [DOOM 2] recreanță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreanței; pl. recreanțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL