1. [DEX '09] RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.
2. [MDA2] recoace vt [At: ORBONAȘ, MEC. 206 / Pzi: recoc / E: re1- + coace] (Teh) A trata termic piese sau materiale metalice cu scopul de a le îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.
3. [DEX '98] RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.
4. [DLRLC] RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. (Tehn.; cu privire la un metal) A supune operației de recoacere.
5. [DOOM 3] recoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recoc, 2 sg. recoci, 3 sg. recoace, imperf. 1 recoceam, perf. s. 1 sg. recopsei, 1 pl. recoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. recopseserăm; conj. prez. 1 sg. să recoc, 3 să recoacă; ger. recocând; part. recopt
6. [DOOM 2] recoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recoc, 1 pl. recoacem, imperf. 3 sg. recocea, perf. s. 1 sg. recopsei, 1 pl. recoapserăm; conj. prez. 3 să recoacă; imper. 2 sg. recoace; ger. recocând; part. recopt
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL