1. [DEX '09] RECITI, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).
2. [MDA2] reciti vt [At: HELIADE, D. J. 100/27 / V: (înv) ~ceti / Pzi: ~tesc / E: re1- + citi] 1-5 (Adesea îcr „a citi”) A citi (2-3, 7-9) din nou același text.
3. [DEX '98] RECITI, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re1- + citi (după fr. relire).
4. [DLRLC] RECITI, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite și recitea, suspinînd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. Scrisorile ei sînt minunate și cu multă plăcere le citesc și recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. ◊ (Poetic) Nu mai am decît un vis... Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate Mintea mea îl recitește pe cînd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127.
5. [Șăineanu, ed. VI] recitì v. a citi din nou.
6. [DEX '09] RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
7. [MDA2] receti v vz reciti
8. [MDA2] recita vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: recit, ~tez / E: fr réciter] 1 A spune cu voce tare un text (în versuri), marcând prin intonație sensul și accentul cuvintelor Si: a declama (2), (îvr) a recitălui (1). 2 A spune cu voce tare din memorie un text (în versuri) Si: (îvr) a recitălui (2).
9. [DLRLC] RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text în versuri; a declama. Radu cînta din gură, recita frumos poezii frumoase, spunea anecdote. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Marioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi recită o strofă. BOLINTINEANU, O. 318. Cîteodată... începea a-mi recita niscai versuri de a lui, pre care mi le traducea. NEGRUZZI, S. I 219. ◊ (Complementul indică pe autorul textului) L-au iubit și l-au recitat cu entuziasm. SADOVEANU, E. 84.
10. [DN] RECITA vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recit, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
11. [MDN '00] RECITA vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)
12. [Șăineanu, ed. VI] recità v. a spune cu glas tare ceva învățat pe dinafară.
13. [Scriban] *recetésc, V. recitesc.
14. [Scriban] *recít și -éz, a -á v. tr. (lat. récito, -áre. V. citez). Spun pe de rost în fața lumiiĭ, maĭ ales poeziĭ: eleviĭ aŭ recitat poeziĭ. Muz. Execut un recitativ.
15. [Scriban] *recitésc (vest) și recetésc (est) v. tr. Citesc ĭar.
16. [DOOM 3] reciti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitesc, 3 sg. recitește, imperf. 1 reciteam; conj. prez. 1 sg. să recitesc, 3 să recitească
17. [DOOM 2] reciti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitesc, imperf. 3 sg. recitea; conj. prez. 3 să recitească
18. [DOOM 3] recita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recit, 2 sg. reciți, 3 recită; conj. prez. 1 sg. să recit, 3 să recite
19. [DOOM 2] recita (a ~) vb., ind. prez. 3 recită
20. [IVO-III] recit, -tat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL