1. [DEX '09] RECITARE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.
2. [MDA2] recitare sf [At: MN (1836), 692/25 / Pl: ~tări / E: recita] 1 Declamare (2). 2-3 Poezie recitată (1-2). 4-5 Text de recitat (1-2). 6 (îvr) Relatare. 7 (Muz) Executare a unei bucăți muzicale în felul în care se execută recitativele.
3. [DLRLC] RECITARE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat.
4. [DN] RECITARE s.f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare, recitație; (concr.) poezie recitată. [Pl. -tări. / < recita].
5. [MDN '00] RECITARE s. f. acțiunea de a recita; declamare. ◊ poezie recitată. ◊ executare a unei bucăți muzicale în genul unui recitativ. (< recita)
6. [DEX '09] RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
7. [MDA2] recita vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: recit, ~tez / E: fr réciter] 1 A spune cu voce tare un text (în versuri), marcând prin intonație sensul și accentul cuvintelor Si: a declama (2), (îvr) a recitălui (1). 2 A spune cu voce tare din memorie un text (în versuri) Si: (îvr) a recitălui (2).
8. [DLRLC] RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text în versuri; a declama. Radu cînta din gură, recita frumos poezii frumoase, spunea anecdote. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Marioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi recită o strofă. BOLINTINEANU, O. 318. Cîteodată... începea a-mi recita niscai versuri de a lui, pre care mi le traducea. NEGRUZZI, S. I 219. ◊ (Complementul indică pe autorul textului) L-au iubit și l-au recitat cu entuziasm. SADOVEANU, E. 84.
9. [DN] RECITA vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recit, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
10. [MDN '00] RECITA vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)
11. [Șăineanu, ed. VI] recità v. a spune cu glas tare ceva învățat pe dinafară.
12. [Scriban] *recít și -éz, a -á v. tr. (lat. récito, -áre. V. citez). Spun pe de rost în fața lumiiĭ, maĭ ales poeziĭ: eleviĭ aŭ recitat poeziĭ. Muz. Execut un recitativ.
13. [DOOM 3] recitare s. f., g.-d. art. recitării; pl. recitări
14. [DOOM 2] recitare s. f., g.-d. art. recitării; pl. recitări
15. [DOOM 3] recita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recit, 2 sg. reciți, 3 recită; conj. prez. 1 sg. să recit, 3 să recite
16. [DOOM 2] recita (a ~) vb., ind. prez. 3 recită
17. [IVO-III] recit, -tat prt.
18. [DTM] ton de recitare v. psalmodie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL