1. [DEX '09] RECEPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.
2. [MDA2] recepție sf [At: ALECSANDRI, T. 856 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr réception] Primire (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 2 (Îs) Discurs de ~ Discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. 3 Reuniune cu caracter festiv (mai ales în cercurile oficiale). 4 Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, în urma verificărilor de ordin cantitativ și calitativ Si: recepționare (1). 5 (Teh) Captare a semnalelor de telecomunicații, urmată de amplificarea și transformarea lor într-un mesaj (sonor, optic sau grafic) asemănător și de aceeași natură cu mesajul transmis Si: recepționare (2). 6 Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel și face repartizarea în camere a solicitatorilor.
3. [DEX '98] RECEPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. ♦ Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.
4. [DLRLC] RECEPȚIE, recepții, s. f. 1. Luare în primire a unor materiale sau lucrări în urma operațiilor de verificare făcute pe baza unor prescripții stabilite în prealabil. ◊ Comisie de recepție = comisie care face o recepție. Bază de recepție = loc unde se primesc cotele de la colectarea unor produse agricole. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma într-o altă formă de energie cu ajutorul căreia să se transmită știri, semnalizări etc. 3.. Reuniune cu caracter solemn și festiv, mai ales în cercurile oficiale. Cunoscuse, spunea el, la o recepție la legație, o femeie splendidă. CAMIL PETRESCU, U. N. 234. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții. REBREANU, R. I 252. 4. (Învechit) Primire, întîmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. (Atestat în forma recepțiune) O depeșă de la București anunță prefectului ca să prepare recepțiune directorului Ministeriului de Interne. ALECSANDRI, T. 856. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Variantă: (învechit) recepțiune s. f.
5. [DN] RECEPȚIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări calitative. 2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice. 3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ◊ Discurs de recepție = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie. 4. Serviciu de primire a voiajorilor într-un hotel. [Gen. -iei, var. recepțiune s.f. / cf. fr. réception, lat. receptio].
6. [MDN '00] RECEPȚIE s. f. I. 1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer (2). 3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale. 2. faptul de a primi un membru într-o societate (academică). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel. (< fr. réception, lat. receptio)
7. [MDA2] recepțiune sf vz recepție
8. [DLRLC] RECEPȚIUNE s. f. v. recepție.
9. [DN] RECEPȚIUNE s.f. v. recepție.
10. [DCR2] emisie-recepție s. f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)
11. [Șăineanu, ed. VI] recepți(un)e f. 1. primire și modul de a primi pe cineva; 2. ceremonie prin care se face o primire solemnă.
12. [Scriban] *recepțiúne f. (lat. recéptio, -ónis. V. accepțiune, încep). Primire, luare în primire: recepțiunea uneĭ scrisorĭ, unuĭ edificiŭ. Modu de a primi: a face o bună recepțiune cuĭva. Primire de vizite cu ceremonial: ĭerĭ a fost recepțiune la curte. Ceremonia instalăriĭ într’o societate orĭ funcțiune: a pronunța un discurs de recepțiune la Academie. – Și -épție.
13. [DOOM 3] recepție (desp. -ți-e) s. f., art. recepția (desp. -ți-a), g.-d. art. recepției; pl. recepții, art. recepțiile (desp. -ți-i-)
14. [DOOM 2] recepție (-ți-e) s. f., art. recepția (-ți-a), g.-d. art. recepției; pl. recepții, art. recepțiile (-ți-i-)
15. [MDO] recepție
16. [MDTL] DISCURS DE RECEPȚIE (< fr. discours de réception) Specie a elocvenței academice, discurs rostit de noul ales al unui for academic sau științific, în care ține să-și exprime mulțumirea sa de a face parte din forul respectiv, dezvoltînd apoi un subiect de specialitate sau mai adesea, făcînd elogiul predecesorului; de unde și denumirea de elogiu academic. Subiectul discursului de recepție poate fi însă luat și din domenii diferite (ex. discursul lui M. Sadoveanu despre poezia populară; discursul lui L. Blaga, în care face elogiul satului românesc). Ex. În discursul său de recepție la Academie în 1923, M. Sadoveanu, vorbind despre poezia populară, spunea: „Poporul este părintele meu literar. În popor se află panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe, ca natura, însă măreț ca și dînsa...”
17. [MDTL] RĂSPUNS LA DISCURSUL DE RECEPȚIE Discurs rostit de președintele Academiei sau al unei societăți savante, în care sînt arătate meritele și activitatea noului ales. Ex. Răspunsul lui G. Bogdan-Duică la discursul de recepție la Academie a scriitorului M. Sadoveanu (1923): „Domnule Sadoveanu, Primindu-te astăzi în mod sărbătoresc în Academia Română, noi, colegii d-tale, îți dăm un loc și o recunoaștere pe care poporul român ți-a dat-o pe deplin, călduroasă și neșovăitoare încă de mult timp. Ușa ți-a deschis-o acea recunoaștere neștirbită din partea națiunii; noi am bătut doar din palme la intrarea, totuși, foarte sfioasă între noi, a d-tale... Domnilor colegi, Biografia noului nostru coleg, pe cît o știu eu, este foarte scurtă. S-a născut în 1880, în 5 noiembrie, în județul Suceava, la Siret, în tîrgușorul Pașcani, pe care d-sa l-a zugrăvit de multe ori, ai cărui oameni au luat loc mare în opera nuvelistului. Colegul nostru a împlinit așadar 40 de ani, se află în toiul vieții bărbătești; și toți sîntem încredințați că energia sa fizică, sprijinul celei sufletești, îi va îngădui să sporească încă averea sa literară, care este drept o comoară a națiunii.”
18. [Argou] a face recepția expr. a fura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL