1. [DEX '09] RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.
2. [MDA2] recarburare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 39 / Pl: ~rări / E: recarbura] Mărire a procentului de carbon al unui oțel care, în cursul elaborării, a fost decarburat sub limita prescrisă.
3. [DLRLC] RECARBURARE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura; îmbogățire în carbon a oțelului în stare topită care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.
4. [DN] RECARBURARE s.f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. [< recarbura].
5. [DEX '09] RECARBURA, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.
6. [MDA2] recarbura vt [At: DL / Pzi: ~rez / E: fr recarburer] A mări procentul de carbon al unui oțel care, în cursul elaborării, a fost decarburat sub limita prescrisă.
7. [DLRLC] RECARBURA, recarburez, vb. I. Tranz. A îmbogăți în carbon un oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.
8. [DN] RECARBURA vb. I. tr. A mări procentul de carbon al unui oțel în timpul fabricării cînd acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. [< fr. recarburer].
9. [MDN '00] RECARBURA vb. tr. a mări procentul de carbon al unui oțel în timpul elaborării, când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. (< fr. recarburer)
10. [DOOM 3] recarburare s. f., g.-d. art. recarburării; pl. recarburări
11. [DOOM 2] recarburare s. f., g.-d. art. recarburării; pl. recarburări
12. [DOOM 3] recarbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recarburez, 3 recarburează; conj. prez. 1 sg. să recarburez, 3 să recarbureze
13. [DOOM 2] recarbura (a ~) vb., ind. prez. 3 recarburează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL