1. [DEX '09] RECALCITRANȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.
2. [MDA2] recalcitranță sf [At: CĂLINESCU, E. O. 32 / Pl: ~țe / E: fr récalcitrance] (Rar) Încăpățânare.
3. [DLRLC] RECALCITRANȚĂ, recalcitranțe, s. f. (Rar): Faptul de a fi recalcitrant; încăpățînare, îndărătnicie. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii... ci o recalcitranță la ordine. CĂLINESCU, E. 32.
4. [DN] RECALCITRANȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățînare. [Cf. fr. récalcitrance].
5. [MDN '00] RECALCITRANȚĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance)
6. [Scriban] *recalcitránță f. (d. recalcitrant). Defectu de a fi recalcitrant.
7. [DOOM 3] recalcitranță (desp. -ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitranței; pl. recalcitranțe
8. [DOOM 2] recalcitranță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitranței; pl. recalcitranțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL