1. [DEX '09] RECALCITRANT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
2. [MDA2] recalcitrant, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 128 / Pl: ~nți, ~e / E: fr récalcitrant] 1 Care se opune. 2 Care nu se lasă convins Si: încăpățânat, îndărătnic, refractar (3), (înv) renitent.
3. [DLRLC] RECALCITRANT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care rezistă, care nu se lasă convins; încăpățînat, îndărătnic, refractar. V. rebel. Un paragraf special e consacrat pentru a înnegri după cuviință pe recalcitrantul boier, «lup» cu fapta ca și cu numele. IORGA, L. I 327.
4. [DN] RECALCITRANT, -Ă adj. Încăpățînat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
5. [MDN '00] RECALCITRANT, -Ă adj. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
6. [Șăineanu, ed. VI] recalcitrant a. care rezistă cu încăpățânare.
7. [Scriban] *recalcitránt, -ă adj. (lat. recálcitrans, -ántis, care azvîrle, vorbind de caĭ; fr. récalcitrant). Îndărătnic, rebel: elev recalcitrant.
8. [DOOM 3] recalcitrant (desp. -ci-trant) adj. m., pl. recalcitranți; f. recalcitrantă, pl. recalcitrante
9. [DOOM 2] recalcitrant (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitranți; f. recalcitrantă, pl. recalcitrante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL