1. [DEX '09] REBUTARE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.
2. [MDA2] rebutare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / Pl: ~tări / E: rebuta] 1 Respingere (a unui produs) ca necorespunzător. 2 Operația de stabilire a rebuturilor (1).
3. [DLRLC] REBUTARE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta; operație de stabilire a rebuturilor.
4. [DN] REBUTARE s.f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. [< rebuta].
5. [DEX '09] REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.
6. [MDA2] rebuta vt [At: CONTEMP. 1956, nr. 503, 2/5 / Pzi: ~tez / E: fr rebuter] 1 A respinge (ceva) ca necorespunzător. 2 A declara rebut (1) un produs.
7. [DLRLC] REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge (ceva) ca necorespunzător. E un transport pe care l-au rebutat la depozit. DAVIDOGLU, C. 33.
8. [DN] REBUTA vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< fr. rebuter].
9. [MDN '00] REBUTA vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter)
10. [DOOM 3] rebutare s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutări
11. [DOOM 2] rebutare s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutări
12. [DOOM 3] rebuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rebutez, 3 rebutează; conj. prez. 1 sg. să rebutez, 3 să rebuteze
13. [DOOM 2] rebuta (a ~) vb., ind. prez. 3 rebutează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL