1. [DEX '09] REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.
2. [MDA2] rebuta vt [At: CONTEMP. 1956, nr. 503, 2/5 / Pzi: ~tez / E: fr rebuter] 1 A respinge (ceva) ca necorespunzător. 2 A declara rebut (1) un produs.
3. [DLRLC] REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge (ceva) ca necorespunzător. E un transport pe care l-au rebutat la depozit. DAVIDOGLU, C. 33.
4. [DN] REBUTA vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< fr. rebuter].
5. [MDN '00] REBUTA vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter)
6. [DOOM 3] rebuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rebutez, 3 rebutează; conj. prez. 1 sg. să rebutez, 3 să rebuteze
7. [DOOM 2] rebuta (a ~) vb., ind. prez. 3 rebutează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL