1. [DEX '09] REBEGEALĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală.
2. [MDA2] rebegeală sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (reg) ribig~, răbig~ / Pl: ~eli / E: rebegi + -eală] 1 Amorțire (1) (de frig). 2 Stare a celui rebegit (1) Si: rebegire (2). 3 (Reg) Moarte provocată de frig.
3. [DLRLC] REBEGEALĂ s. f. Faptul de a rebegi; starea celui rebegit. Acum însă, cînd pierduse dalbele sale aripioare, fu nevoită să înoate și ea prin noroi, ca orice muritor, și să simtă ce e rebegeala. POPESCU, B. III 74.
4. [Șăineanu, ed. VI] rebegeală f. 1. starea celui rebegit; 2. răceala vițeilor și a mieilor.
5. [Scriban] rebegeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ rebegit. Răceala vițeilor și meilor.
6. [MDA2] răbigeală sf vz rebegeală
7. [MDA2] ribigeală sf vz rebegeală
8. [DOOM 3] rebegeală s. f., g.-d. art. rebegelii
9. [DOOM 2] rebegeală s. f., g.-d. art. rebegelii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL