1. [MDA2] reascuțire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 216 / P: re-as~ / Pl: ~ri / E: re1- + ascuțire] 1 Ascuțire repetată a unei lame sau a unui obiect de tăiat. 2 (Fig) Îndârjire. 3 (Fig) Întețire.
2. [DOR] reascuțire s. f., g.-d. art. reascuțirii; pl. reascuțiri
3. [DOR] a reascuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reascut; 1 pl. reascuțim
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL