1. [DEX '09] REAMBULARE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.
2. [MDA2] reambulare sf [At: DN3 / P: re-am~ / Pl: ~lări / E: nct] Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului.
3. [DN] REAMBULARE s.f. Operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin punerea de acord între teren și acestea. [Cf. germ. Reambulierung, cf. lat. re – din nou, ambulare – a merge].
4. [MDN '00] REAMBULARE s. f. operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin includerea de noi detalii. (după germ. Reambulierung)
5. [DOOM 3] reambulare (actualizare a unui plan topografic) (desp. re-am-) s. f., g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
6. [DOOM 2] reambulare (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
7. [DRAM 2021] reambuláre, reambulări, s.f. Operație de actualizare a planurilor topografice. ■ (în expr.) Reambularea metelor = retrasarea hotarelor: „…în contra cetățenilor și hospesilor din Cămpulung, cari cu ocasiunea unei reambulare metale au ocupat cu nedrept două mănăstiri, pământuri semănate, fânațe și păduri” (Mihaly, 1900: 546; dipl. 229). – Et. nec. (DEX); cf. germ. Reambolierung (DN).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL