1. [DEX '09] RĂZVRĂTIT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Răsculat, revoltat. – V. răzvrăti.
2. [MDA2] răzvrătit, ~ă [At: PSALT. 315 / V: ~ret~ / S și: răs-, res- / Pl: ~iți, ~e / E: răzvrăti] 1-2 smf, a Răsculat (1-2). 3-4 smf, a Nesupus. 5 a (Fig) Răvășit2 (3). 6 a (D. ape) Învolburat.
3. [DLRLC] RĂZVRĂTIT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. Răsculat, revoltat. Au muncit ca salahori boierii tîrgovișteni, răzvrătiți împotriva cruntului domn. VLAHUȚĂ, R. P. 96. Ah! oraș nerușinat! Tîrg răzvrătit! Cetate blestemată. NEGRUZZI, S. III 383. ◊ Fig. Stejarii cu hohot izbeau Adînc răzvrătita coroană, Iar norii-n văzduhuri în goană, Cu urlet de groază veneau. COȘBUC, P. I 236. Iar sufletu-mi în zboru-i S-avîntă fericit Și scaldă vesel doru-i În sînu-ți răzvrătit, Scumpă Mediterană! ALECSANDRI, P. III 99. ◊ (Substantivat) Cum îi spunea acelui răzvrătit? – ne-a întrebat. VORNIC, P. 136. Capii răzvrătiților de la nr. 7 ieșiră la fereastră să parlamenteze. VLAHUȚĂ, O. A. 162.
4. [Scriban] răzvrătít, -ă adj. Răsculat, rebel.
5. [DEX '09] RĂZVRĂTI, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
6. [MDA2] răzvârti v vz răzvrăti
7. [MDA2] răzvlăti v vz răzvrăti
8. [MDA2] răzvrăti [At: PSALT. 27 / V: (înv) ~vârti, ~vlăti, ~reți (S și: răsvreti) / S și: răsv~, resv~ / Pzi: ~tesc / E: vsl развратити] 1-2 vtr (Înv) A (se) schimba. 3 vr (Înv) A se lepăda de cineva. 4-5 vtr A (se) revolta. 6 vr A se indigna. 7 vi (Rar) A complota (împotriva cuiva). 8-9 vtr A (se) împrăștia. 10 vt A scormoni.
9. [MDA2] răzvreti v vz răzvrăti
10. [MDA2] răzvretit, ~ă smf, a vz răzvrătit
11. [DLRLC] RĂZVRĂTI, răzvrătesc, vb. IV. Refl. A se răscula, a se revolta. Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit! DELAVRANCEA, O. II 157. ◊ Tranz. (Rar) Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 98. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A unelti, a complota (împotriva cuiva). A fost vînzarea lui Tomas Viat, care a răzvrătit contra Kentului. NEGRUZZI, S. III 337.
12. [Șăineanu, ed. VI] răsvrătì a. a (se) revolta. [Slav. RAZVRATITI].
13. [Șăineanu, ed. VI] răsvrătit a. și m. rebel.
14. [Scriban] răzvrătésc v. tr. (vsl. razvratiti, a răscula, d. vratiti, a învîrti, rudă cu lat. vértere, a învîrti, și got. vairthan, germ. werden, a deveni. V. vîrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol.
15. [DOOM 3] răzvrăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, 3 sg. răzvrătește, imperf. 1 răzvrăteam; conj. prez. 1 sg. să răzvrătesc, 3 să răzvrătească
16. [DOOM 2] răzvrăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, imperf. 3 sg. răzvrătea; conj. prez. 3 să răzvrătească
17. [IVO-III] răzvrătesc, -team 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL