1. [DEX '09] RĂZUITURĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.
2. [MDA2] răzuitură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: răzui + -tură] (Reg) 1 Răzuire. 2 (Ccr) Aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: răsătură (7), răzătoare (5), (reg) răzălitură.
3. [Scriban] răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.
4. [DOOM 3] răzuitură (desp. -zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri
5. [DOOM 2] răzuitură (-zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuiturii; pl. răzuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL