1. [DEX '09] RĂZUITOR, -OARE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S.f Râzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor.
2. [MDA2] răzuitor sn [At: ORBONAȘ, MEC. 227 / Pl: ~oare / E: răzui + -tor] 1 (Rar) Răzătoare (4). 2 (Reg) Otic (4). 3 (Reg) Răzătoare (1).
3. [DEX '98] RĂZUITOR, -OARE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor.
4. [DLRLC] RĂZUITOR, răzuitoare, s. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a diferitelor piese de metal.
5. [MDA2] răzăitoare sf vz răzuitor
6. [DOOM 3] răzuitor (desp. -zu-i-) s. n., pl. răzuitoare
7. [DOOM 2] răzuitor (-zu-i-) s. n., pl. răzuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL