1. [DEX '09] RĂZLEȚIRE, răzlețiri, s. f. Faptul de a se răzleți. – V. răzleți.
2. [MDA2] răzlețire sf [At: CANTEMIR, HR. 86 / V: ~lăț~ / Pl: ~ri / E: răzleți] 1 Desprindere de grup. 2 Separare de colectivitate. 3 Îndepărtare. 4 (Fig) Împrăștiere. 5 (Fig) Risipire (13).
3. [DLRLC] RĂZLEȚIRE s. f. Faptul de a se răzleți; îndepărtare, despărțire, rătăcire. Fapta mea... era încă o dovadă de răzlețire de la calea înțelepciunii comune. GALACTION, O. I 24.
4. [DEX '09] RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil Pref. răz- + lăți.
5. [MDA2] răzlăța v vz răzleți
6. [MDA2] răzlăți v vz răzleți
7. [MDA2] răzleți [At: MAG. IST. III, 6/9 / V: ~lăța, ~lăți, rezlăți, rez~ / S și: răsl~ / Pzi: ~țesc / E: răzneț[1]] 1 vr A se desprinde dintr-un grup. 2 vr A se despărți de colectivitate. 3 vr A se îndepărta unul de altul Si: a se izola, (pop) a se răzni (3), (reg) a se răzneți. 4 vr (D. așezări) A întinde pe o suprafață mare. 5 vr (D. munți, ape) A se ramifica (4). 6 vr (îrg) A se rătăci (1). 7 vr A se înstrăina. 8-9 vtr A (se) risipi. 10-11 vtr A (se) răspândi în direcții diferite. 12-13 vtr A (se) împrăștia.
8. [MDA2] răzneți vr [At: ANGHEL, I. G. 25 / Pzi: ~țesc / E: răzneț] (Rar) A se răzleți (3).
9. [MDA2] rezlăți v vz răzleți
10. [MDA2] rezleți v vz răzleți
11. [DEX '98] RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăți.
12. [DLRLC] RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde dintr-o comunitate, a se depărta său a se rătăci de alții; a se despărți unul de altul, a pleca (de lîngă... ). Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzlețise și-i aștepta sub un fag bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 277. Aproape de paști, ne-am răzlețit unii de alții. CREANGĂ, A. 115. Oleoleo! frate răzleț, Tu, de cînd ne-am răzlețit, Înapoi n-ai mai venit. ȘEZ. I 235. 2. A se răspîndi în direcții diferite, a porni care-ncotro, a se împrăștia, a se risipi. Pentru tine nu mai are zile bune calendarul, Ți s-au răzlețit ortacii. GOGA, C. P. 37. S-au strîns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri. ANGHEL, PR. 74. Apele ei se răzlețesc și se împrăștie ca vițele unei funii despletite. VLAHUȚĂ, R. P. 30. – Variante: rezleți (CREANGĂ, P. 3), răzneți (ANGHEL, Î. G. 25) vb. IV.
13. [DLRLC] RĂZNEȚI vb. IV v. răzleți.
14. [Șăineanu, ed. VI] răslețì v. 1. a se desghina: când e turma răslețiță, fără câini, fără păstor AL.; 2. fig. a se depărta: pentru a nu se răsleți feciorii depe lângă sine CR.
15. [Scriban] răzlețésc v. tr. (vsl. raz-letĭeti, a se împrăștia zburînd, supt infl. luĭ lățesc. V. zăletesc, letcă și cp. cu răzneț). Răznesc, despărt de aĭ săĭ, înstrăinez, îndepărtez. V. refl. Nu vă răzlețițĭ, copiĭ! – Și -ățesc (Trans.) și -ățez (Munt. vest).
16. [DOOM 3] răzlețire s. f., g.-d. art. răzlețirii; pl. răzlețiri
17. [DOOM 2] răzlețire s. f., g.-d. art. răzlețirii; pl. răzlețiri
18. [DOOM 3] răzleți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețesc, 3 sg. răzlețește, imperf. 1 răzlețeam; conj. prez. 1 sg. să răzlețesc, 3 să răzlețească
19. [DOOM 2] răzleți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețesc, imperf. 3 sg. răzlețea; conj. prez. 3 să răzlețească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL