1. [DEX '09] RĂZGÂNDIRE, răzgândiri, s. f. Faptul de a se răzgândi. – V. răzgândi.
2. [MDA2] răzgândire sf [At: ODOBESCU, S. III, 166 / Pl: (rar) ~ri / E: răzgândi] 1 Schimbare a gândului, a părerii sau a hotărârii. 2 Revenire asupra unei hotărâri luate. 3 Reflectare adâncă.
3. [DEX '09] RĂZGÂNDI, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Pref. răz- + gândi.
4. [MDA2] răzgândi vr [At: ALECSANDRI, T. 1365 / V: resg~ / S și: răsg~ / Pzi: ~desc / E: răs- + gândi] 1 A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea. 2 A reveni asupra unei hotărâri luate. 3 A reflecta bine.
5. [MDA2] resgândi v vz răzgândi
6. [DEX '98] RĂZGÂNDI, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Răz- + gândi.
7. [DLRLC] RĂZGÎNDI, răzgîndesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gîndul, părerea sau hotărîrea, a-și lua de seamă, a se gîndi mai bine și a reveni asupra unei hotărîri luate. Deschise gura să vorbească, apoi se răzgîndi și tăcu. DUMITRIU, N. 148. Mergea, de-i pîrîiau călcîiele, de frică să nu se răzgîndească sfînta Duminică. CREANGĂ, P. 293. 2. (De obicei în corelație cu gîndi) A se gîndi, a reflecta, a chibzui, a se socoti îndelung și bine asupra unei chestiuni. Mergea... gîndindu-se și răzgîndindu-se cum să-și împlinească sarcina mai bine. ISPIRESCU, L. 43. Stăpînul... se răzgîndi bine și-i răspunse într-ast fel... ODOBESCU, S. III 45.
8. [DLRLC] RĂZGÎNDIRE, (rar) răzgîndiri, s. f. Faptul de a se răzgîndi. 1. Revenire asupra unei păreri sau hotărîri. Îi era însă greu să meargă-așa fără de veste și ar fi voit să-și mai facă timp de răzgîndire. SLAVICI, O. II 80. 2. Meditare, reflectare adîncă. Privirile și... răzgîndirile tutulor oneștilor consorți. ODOBESCU, S. III 166.
9. [Șăineanu, ed. VI] răsgândì v. 1. a se gândi din nou; 2. a-și schimba părerea: s’a răsgândit. [Slav. RAS și gândì].
10. [Scriban] răzgîndésc (mă) v. refl. (răs- și gîndesc, ca rus. raz-mýslitĭ). Îmĭ schimb gîndu (intențiunea) gîndindu-mă pe urmă: era să plec, dar m’am răzgîndit.
11. [DOOM 3] răzgândire s. f., g.-d. art. răzgândirii; pl. răzgândiri
12. [DOOM 2] răzgândire s. f., g.-d. art. răzgândirii; pl. răzgândiri
13. [DOOM 3] răzgândi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă răzgândesc, 3 sg. se răzgândește, imperf. 1 sg. mă răzgândeam; conj. prez. 1 sg. să mă răzgândesc, 3 să se răzgândească; imper. 2 sg. afirm. răzgândește-te; ger. răzgândindu-mă
14. [DOOM 2] !răzgândi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răzgândește, imperf. 3 sg. se răzgândea; conj. prez. 3 să se răzgândească
15. [MDO] răzgîndi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL