1. [DEX '09] RĂZBUBUIT, -Ă, răzbubuiți, -te, adj. (Despre surse de zgomot) Care bubuie tare, care mugește, clocotește etc. – V. răzbubui.
2. [MDA2] răzbubuit1 sn [At: REBREANU, NUV. 266 / Pl: ~uri / E: răzbubui] (Rar) Bubuit.
3. [MDA2] răzbubuit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: răzbubui] (D. surse de zgomot) Care bubuie (2) tare.
4. [DEX '09] RĂZBUBUI, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Pref. răz- + bubui.
5. [MDA2] răzbubui vi [At: ODOBESCU, S. III 90 / S și: răs~ / Pzi: 3 răzbubuie / E: răz- + bubui] (D. surse de zgomote; pex d. locul în care se fac auzite zgomotele) 1 A bubui (2) tare. 2 A răsuna (3).
6. [DEX '98] RĂZBUBUI, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.
7. [DLRLC] RĂZBUBUI, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet, trăsnet) A bubui tare, a detuna. Tunetul răzbubui departe. SANDU-ALDEA, D. N. 233. Răzbubuind din nor în nor, Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. ◊ (Despre alte surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac ele auzite) Răzbubuie culmile, muntele geme. IOSIF, T. 60. [Furtuna] răzbubuie pin brazii ce șuieră ca șerpii. ODOBESCU, S. III 90. ◊ Tranz. fact. Zeus, Plin de mînie, răzbubuie muntele Arima. MURNU, I. 45.
8. [Scriban] răzbúbuĭ v. intr. Lit. Bubuĭ tare.
9. [DOOM 3] !răzbubuit s. n.
10. [DOOM 2] răzbubuit s. n., pl. răzbubuituri
11. [DOOM 3] răzbubui (a ~) vb., ind. prez. 3 răzbubuie, imperf. 3 pl. răzbubuiau; conj. prez. 3 să răzbubuie
12. [DOOM 2] răzbubui (a ~) vb., ind. prez. 3 răzbubuie, imperf. 3 sg. răzbubuia; conj. prez. 3 să răzbubuie
13. [IVO-III] răzbubuiu, -bue 3, -buiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL