1. [DEX '09] RĂZBOITOR, -OARE, războitori, -oare, adj. (Înv.) Care se războiește, care poartă război1. [Pr.: -bo-i-] – Război3 + suf. -tor.
2. [MDA2] războitor, ~oare smf, a [At: AR (1829), 272/40 / S și: răsb~ / Pl: ~i / E: război3 + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care se războiește (1).
3. [DLRLC] RĂZBOITOR, -OARE, războitori, -oare, adj. Care se războiește. Porneau ca niște oști războitoare și, după ce vărsau cu bucurie sîngele animalelor necuvîntătoare, desfundau buțile cu vin și începeau niște chefuri ca în vremurile cele mari. SADOVEANU, O. V 572. Culmele cele coprinse de oștile războitoare. ODOBESCU, S. III 596. Se numiră... parlamentari din ambele părți războitoare. BĂLCESCU, O. II 149.
4. [DOOM 3] războitor (înv.) (desp. -bo-i-) adj. m., pl. războitori; f. sg. și pl. războitoare
5. [DOOM 2] războitor (înv.) (-bo-i-) adj. m., pl. războitori; f. sg. și pl. războitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL