1. [MDA2] războiesc, ~ească a [At: TDRG / S și: resb~ / Pl: ~ești / E: război1 + -esc] 1-3 Războinic (6-8).
2. [Scriban] războĭésc (mă) v. refl. (d. războĭ). Mă lupt pin războĭ, port războĭ: a te război cu dușmaniĭ.
3. [DEX '09] RĂZBOI3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.
4. [MDA2] război3 [At: MAG. IST. I,186/15 / S și: răs~, resb~ / Pzi: ~esc / E: război1] 1 vrr A purta război1 (1) împotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Îvp) A ataca pe cineva cu forța armată. 4 vt (Pex) A învinge pe cineva. 5 vt A supune.
5. [DLRLC] RĂZBOI3, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.
6. [IVO-III] războiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.
7. [DOOM 3] război2 s. n., pl. războaie
8. [DOOM 3] război1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă războiesc, 3 sg. se războiește, imperf. 1 sg. mă războiam; conj. prez. 1 sg. să mă războiesc, 3 să se războiască; imper. 2 sg. afirm. războiește-te; ger. războindu-mă
9. [DOOM 2] !război2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războiește, imperf. 3 sg. se războia; conj. prez. 3 să se războiască
10. [MDO] război (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiesc, conj. războiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL