1. [DEX '09] RĂZBĂTĂTOR, -OARE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.
2. [MDA2] răzbătător, ~oare a [At: DRLU / S și: răs~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzbate + -ător] 1 Care răzbate (7) Si: pătrunzător. 2 Care își face drum biruind obstacolele. 3 Care nu se dă bătut Si: tenace.
3. [DLRLC] RĂZBĂTĂTOR, -OARE, răzbătători, -oare, adj. (Rar) Care-și face drum biruind greutățile, care nu se dă bătut, care știe să înlăture piedicile din calea sa. Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21.
4. [DOOM 3] răzbătător adj. m., pl. răzbătători; f. sg. și pl. răzbătătoare
5. [DOOM 2] răzbătător adj. m., pl. răzbătători; f. sg. și pl. răzbătătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL