1. [DEX '09] RĂZĂTURĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. (În forma răzătură) Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătură s. f.] – Rade + suf. -ătură.
2. [MDA2] răzătură sf vz răsătură
3. [DEX '98] RĂZĂTURĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătură s. f.] – Rade + suf. -ătură.
4. [DLRLC] RĂZĂTURĂ, răzături, s. f. Răsătură.
5. [Șăineanu, ed. VI] răzătură f. 1. efectul răzuirii; 2. bucată de piele pe care se rade.
6. [Scriban] răzătúră f., pl. ĭ. Lucru ras, lucru trecut pin răzătoare: răzătură de hrean, de gutuĭe. V. răsură 2 și raz 1.
7. [DEX '09] RĂSĂTURĂ s. f. v. răzătură.
8. [MDA2] răsătură sf [At: URICARIUL, VIII, 202 / V: rază~, (reg) răzâturi sfp / Pl: ~ri / E: rade + -ătură] 1 Îndepărtare (cu un instrument) a unui strat subțire de pe un obiect. 2 (Spc) Ștersătură făcută într-un text scris. 3 (Pex) Locul care a fost ras2 (1). 4 Ras1 (1). 5 Înlăturare a acelei părți din conținutul unui vas, care depășește în înălțime marginile vasului. 6 (Ccr; șîf razătură) Ceea ce rezultă din raderea (2) unui obiect. 7 (Spc) Aluat ras2 (1) de pe vasul în care s-a frământat pâine Si: (reg) răsunoi (1), răzălitură, răzuitură (2), rosuri1 (14). 8 (Reg; lpl) Frecăței.
9. [MDA2] răzâturi sfp vz răsătură
10. [DLRLC] RĂSĂTURĂ, răsături, s. f. 1. Faptul de a rade; p. ext. locul de pe care s-a ras ceva, (în special) ștersătură făcută cu guma pe o hîrtie. 2. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect, fărîmătură: răzătură. Luă cuțitul, rase sîngele de pe podele și aruncă răsăturile în apropierea lemnelor. SLAVICI, N. II 45. 3. Acțiunea de a (se) bărbieri; ras. Punea d. Naie pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pînă se făcea douăsprece. CARAGIALE, O. I 134.
11. [Șăineanu, ed. VI] răsătură f. efectul raderii.
12. [Scriban] răsătúră f., pl. ĭ (d. ras). Loc ras pe hîrtie, ștersătură: a scrie fără răsăturĭ. Acțiunea de a rade banița plină (a o netezi). Fam. Iron. Acțiunea de a rade, de a învinge pin vorbă saŭ pin procedură. Răzuitură, răzătură: răsătură de hrean.
13. [Scriban] răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.
14. [DOOM 3] !răzătură s. f., g.-d. art. răzăturii; pl. răzături
15. [DOOM 2] răzătură/răsătură (rezultatul acțiunii de a rade) s. f., g.-d. art. răzăturii/răsăturii; pl. răzături/răsături
16. [DOOM 2] răsătură2 (rezultatul acțiunii de a rade) v. răzătură
17. [DOOM 2] răsătură1 (acțiunea de a rade, locul ras) s. f., g.-d. art. răsăturii; pl. răsături
18. [DE] RĂSĂTÚRĂ (< rade) s. f. 1. Urmă rămasă pe un obiect de pe care s-a ras ceva; ștersătură făcută (cu guma, cu lama) pe o hârtie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; răzătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL