1. [DEX '09] RĂZEȘIȚĂ, răzeșițe, s. f. (În Evul Mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ; soție de răzeș. – Răzeș + suf. -iță.
2. [MDA2] răzeșiță sf [At: CONTEMPORANUL, VI2, 15 / V: (reg) ~zăș~ / Pl: ~țe / E: răzeș + -iță] 1 (În Evul Mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ. 2 Soție de răzeș (1).
3. [DEX '98] RĂZEȘIȚĂ, răzeșițe, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ; soție de răzeș. – Răzeș + suf. -iță.
4. [DLRLC] RĂZEȘIȚĂ, răzeșițe, s. f. (În orînduirea feudală, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pămînt; soție de răzeș. Într-această primă parte a ospățului, răzeșița lui Griga intră cu claponii în țiglă. SADOVEANU, Z. C. 49. – Variantă: (Mold.) răzășiță s. f.
5. [MDA2] răzășiță sf vz răzeșită
6. [DLRLC] RĂZĂȘIȚĂ s. f. v. răzeșiță.
7. [Scriban] răzăș și (maĭ vechĭ) răzéș și răzáș m. (ung. részes, părtaș, d. rész, parte, supt infl. luĭ chezăș. Tot așa răzălăŭ d. reszelö). Mold. Moșnean, țăran liber proprietar de moșioară în devălmășie, ĭar pe urmă independent. – Vechĭ și adj.: moșiĭ răzașe. Fem. -șíță, pl. e. V. boĭer, megiaș, moșnean, clăcaș, șerb.
8. [DOOM 3] răzeșiță s. f., g.-d. art. răzeșiței; pl. răzeșițe
9. [DOOM 2] răzeșiță s. f., g.-d. art. răzeșiței; pl. răzeșițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL