1. [DEX '09] RĂVĂȘIRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală. – V. răvăși.
2. [MDA2] răvășire sf [At: ARDELEANU, U. D. 126 / Pl: ~ri / E: răvăși] Împrăștiere a mai multor obiecte, pentru a căuta ceva Si: răvășeală (2), răscolire (3).
3. [DLRLC] RĂVĂȘIRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală.
4. [DEX '09] RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura; a dezorienta. – Cf. sb. rovašiti.
5. [MDA2] răvăci2 v vz răvăși
6. [MDA2] răvăși [At: DR, III, 878 / V: (reg) ~ăci, ~voci / S și: rev~ / Pzi: ~șesc / E: răvaș] 1 vt (Reg) A răscoli (1). 2 vt (Ban) A împărți ceva. 3 vt (Ban) A socoti. 4 vrr A cădea la învoială. 5 vrr A se socoti. 6 vt A împrăștia, de obicei, mai multe obiecte, căutând ceva. 7 vt A face dezordine Si: a scotoci, a răscoli (17), (reg) a răntui1 (4), a rostopoli. 8 vt (Cu complementul „focul” „cenușa” etc.) A scormoni. 9 vt A deranja (1). 10 vt A devasta (1). 11 vt (Rar) A risipi (8). 12 vr (Reg) A se crăpa de ziuă. 13 vt (Fig) A tulbura adânc sufletește.
7. [MDA2] răvoci v vz răvăși
8. [DEX '98] RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.
9. [DLRLC] RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A împrăștia în dezordine (de obicei mai multe obiecte, căutînd. ceva). V. răscoli. Începu să răvășească în neștire condicile de pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 148. Alergă și le răvăși pe masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama cadrilată. C. PETRESCU, C. V. 176.
10. [Șăineanu, ed. VI] răvășì v. a scotoci, a răsturna căutând ceva. [Origină necunoscută].
11. [Scriban] răvășésc v. tr. (met. din rus. vorošitĭ, a vrășuli. Cp. și cu răvaș, răboj, adică „trec în răvaș și expediez”, și cu sîrb. rovašiti, a marca). Însemn în răvaș și daŭ în primire: vacile la suhat, și oile la răvășit. Fig. Împrăștiĭ, risipesc, răscolesc: lucrurĭ răvășite pin camară, pin ladă. – Confundat de uniĭ cu răvăcesc. Uniĭ zic și zăvocesc (vest). V. zăhăĭesc.
12. [Scriban] răvocésc, V. răvășesc.
13. [DOOM 3] răvășire s. f., g.-d. art. răvășirii; pl. răvășiri
14. [DOOM 2] răvășire s. f., g.-d. art. răvășirii; pl. răvășiri
15. [DOOM 3] răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, 3 sg. răvășește, imperf. 1 răvășeam; conj. prez. 1 sg. să răvășesc, 3 să răvășească
16. [DOOM 2] răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, imperf. 3 sg. răvășea; conj. prez. 3 să răvășească
17. [MDO] răvăși (conj. răvășească)
18. [IVO-III] răvășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL