1. [DEX '09] RĂVĂȘEL, răvășele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui răvaș. – Răvaș + suf. -el.
2. [MDA2] răvășel sn [At: BIBLIA (1688), 3391/19 / Pl: ~e / E: răvaș + -el] 1 (Înv) Act (oficial sau particular) prin care se recunoaște un drept sau o stare de fapt. 2 Înștiințare. 3 Petiție. 4 (Îvr) Codicil. 5 (Hip) Scrisorică.
3. [DLRLC] RĂVĂȘEL, răvășele, s. n. Diminutiv al lui răvaș. Ea, cum ajunse sus, arătă un răvășel ce-i dase Prîslea. ISPIRESCU, L. 88. Știa însă să poarte galante răvășele, Ș-a nopților petreceri frumos să-nchipuiască. NEGRUZZI, S. II 238.
4. [Scriban] răvășél n., pl. e. Răvaș mic, scrisorică, bilețel. Vechĭ. Codicil.
5. [Scriban] *codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).
6. [DOOM 3] răvășel (pop.) s. n., pl. răvășele
7. [DOOM 2] răvășel (pop.) s. n., pl. răvășele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL