1. [DEX '09] RAVAGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. – Din fr. ravage.
2. [MDA2] ravagiu sn [At: BRĂESCU, V. 37 / V: ~vaj / Pl: ~ii, (îvr) ~ri / E: fr ravage] 1 (Mpl; de obicei în legătură cu verbul „a face”) Distrugere cauzată de furtuni, inundații etc. 2 Pustiire provocată de boli, epidemii etc. 3 (Pex) Pagubă.
3. [DLRLC] RAVAGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl., de obicei în legătură cu verbul «a face») Pagubă, distrugere, pustiire (cauzată de furtuni, de boli etc.). Bolile sociale [în Antile], fac ravagii: malaria dezolează populația țărmurilor joase. V. ROM. aprilie 1954, 65. – Pl. și: (învechit) ravagiuri (NEGRUZZI, S. III 61).
4. [DN] RAVAGIU s.n. Pustiire, stricăciune, pagubă cauzată de o furtună, de o inundație etc. [Pron. -giu, pl. -ii, var. ravaj s.n. / < fr. ravage].
5. [MDN '00] RAVAGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage)
6. [Scriban] *ravágiŭ și -áj n., pl. e (fr. ravage, curs impetuos, pagubă cauzată de ape saŭ de alt-ceva, d. ravir, a răpi). Barb. Mare pagubă, devastare, pustiire, distrugere: ravajele potopuluĭ, cĭumeĭ, holereĭ, bețiiĭ.
7. [MDA2] ravaj sn vz ravagiu
8. [DN] RAVAJ s.n. v. ravagiu.
9. [DOOM 3] ravagiu (rar) s. n., art. ravagiul; (mai frecv.) pl. ravagii, art. ravagiile (desp. -gi-i-)
10. [DOOM 2] ravagiu [giu pron. gĭu] s. n., art. ravagiul; pl. ravagii, art. ravagiile (-gi-i-)
11. [MDO] ravagiu, pl. ravagii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL