1. [DEX '09] RĂUVOITOR, -OARE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.
2. [MDA2] răuvoitor, ~oare smf, a [At: DDRF / Pl: ~i, ~oare / E: rău + voitor] (Îoc „binevoitor”) 1-2 (Persoană) care vrea răul (141) cuiva. 3-4 (Persoană) care manifestă reavoință.
3. [DLRLC] RĂUVOITOR, -OARE, răuvoitori, -oare, adj. (În opoziție cu binevoitor) Care arată, manifestă rea-voință, plin de rea-voință față de cineva.
4. [Șăineanu, ed. VI] răuvoitor a. care voiește răul.
5. [Scriban] *răŭvoitór, -oáre adj. (răŭ și voitor, după fr. malveillant și malévolus). Voitor de răŭ, care vrea rău altuĭa.
6. [DOOM 3] răuvoitor (desp. rău-vo-i-) adj. m., pl. răuvoitori; f. sg. și pl. răuvoitoare
7. [DOOM 2] răuvoitor (rău-vo-i-) adj. m., pl. răuvoitori; f. sg. și pl. răuvoitoare
8. [MDO] răuvoitor, pl. răuvoitori
9. [IVO-III] răuvoitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL