1. [DLRLC] RĂTUNJIT, -Ă adj. v. rotunjit.
2. [DEX '09] RĂTUNJI vb. IV v. rotunji.
3. [DEX '09] RĂTUNZIT, -Ă adj. v. rotunjit.
4. [DEX '09] ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.
5. [DEX '09] ROTUNJIT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 2. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzit, -ă, rotunzit, -ă adj.] – V. rotunji.
6. [DEX '09] ROTUNZI vb. IV v. rotunji.
7. [DEX '09] ROTUNZIT, -Ă adj. v. rotunjit.
8. [MDA2] răntuzi v vz rotunji
9. [MDA2] rătunza v vz rotunji
10. [MDA2] rătunzat, ~ă a vz rotunjit
11. [MDA2] rătunzi v vz rotunji
12. [MDA2] rătunzit, ~ă a vz rotunjit
13. [MDA2] rântunzi v vz rotunji
14. [MDA2] rântuzi v vz rotunji
15. [MDA2] rotunji [At: LB / V: nzi, (reg) răntuzi, răt~ rătunza, rătunzi, rântunza / Pzi: ~jesc / E: rotund] 1 vt A da formă rotundă (1) 2 vt (Reg; îe) A o răt~ cu cineva A hotărî ceva (cu cineva) 3 vt (Reg; îe) A i-o răt~ (cuiva) A-i vorbi deschis. 4 vt A întregi o regiune, un teren etc. în așa fel încât linia de hotar să fie cât mai puțin sinuoasă. 5 vr A se forma (2). 6-7 vrt (Rar) A (se) contura în forme rotunjite (1). 9 vtr A (se) îngrășa. 10-11 vtr A (se) completa (1-2). 12-13 vtr (Cu sens cantitativ) A spori. 14 vt A elimina fracțiunile unui număr, ale unei sume etc. 15 vt A completa până la o sumă rotundă (8). 16 vt (Reg) A scurta. 17-18 vtr (Fig) A scoate sunete sau a pronunța cuvinte în mod melodios.
16. [MDA2] rotunjit, ~ă [At: (a. 1799) GCR II, 168/33 / V: (reg) ~nzit, răt~, rătunzit / Pl: ~iți, ~e / E: rotunji] 1 a Cu formă rotundă (1). 2 a (D. dealuri, coline etc.) Rotund (5). 3 a (D. părți ale corpului) Gras (2). 4 a (D. ochi) Larg deschis Si: holbat (1). 5 a (D. mișcări) Rotund (9). 6 a Întregit. 7 a (D. cifre, sume) Rotund (8). 8-9 a, av (D. păr, mustăți etc.) Tăiat rotund (1) Si: scurtat. 10 av (Reg; îf rotunzat) Stabilit.
17. [MDA2] rotunzat, ~ă a vz rotunjit
18. [MDA2] rotunzi v vz rotunji
19. [MDA2] rotunzit, ~ă a vz rotunjit
20. [DLRLC] ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma rotunzi) A face rotund, a da unui lucru formă rotundă. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. AL. II 59. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încît linia hotarului să fie cît mai puțin sinuoasă, a întregi, a mări suprafața regiunii respective. (Refl. pas.) Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. ◊ Fig. Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. ♦ Refl. Fig. A se așeza roată. Fruntea flăcăilor hotărăște la care cîrciumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. 2. Refl. A se îngrășa, a se împlini. S-a rotunjit la obraji. 3. Tranz. A completa. (Fig.) Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. ♦ (Cu privire la sume de bani, la avere etc.) A întregi, a mări. Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții într-altul. PAS, Z. I 155. ◊ Refl. Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar într-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. ♦ (Cu privire la sume, numere, cantități etc.) A elimina subdiviziunile, fracțiunile; a face întreg. – Variante: rătunji (DELAVRANCEA, A. 59), (Mold.) rotunzi vb. IV.
21. [DLRLC] ROTUNJIT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. (Și în forma rotunzit) 1. Cu o formă rotundă (1), cu un contur curb. Colț rotunjit. ▭ Dealul se urca rotunzit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi. GÎRLEANU, L. 29. Sulcina era bălaie, cu părul galben ca spicul copt și rotunjit pe spate. DELAVRANCEA, O. II 187. ◊ (Adverbial) Avea barbă și mustăți tăiate rotunjit și țepos. SADOVEANU, B. 96. ♦ (Despre ochi) Larg deschiși, holbați. Rămăsese ca fulgerat, cu ochii rotunziți, înfricoșați de groază. SADOVEANU, O. VII 62. ◊ Consoane rotunjite = consoane la rostirea cărora se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. 2. (Despre părți ale trupului) Plin, gras, împlinit, rotund2 (2). 3. Mărit, sporit, întregit, împlinit. – Variante: rătunjit, -ă (ODOBESCU, S. I 105), rotunzit, -ă adj.
22. [Șăineanu, ed. VI] rotunjì v. 1. a (se) face rotund; 2. fig. a întinde: a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie: a rotunji o frază.
23. [Scriban] rătunzésc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hîrtie. Fig. Măresc astupînd golurile: a-țĭ rătunzi proprietățile, moșia. Suprim fracțiunile: a rătunzi o sumă. Înfrumusețez: a rătunzi o frază. În vest și -jésc (ca veștejesc față de -zesc).
24. [DOOM 3] rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, 3 sg. rotunjește, imperf. 1 rotunjeam; conj. prez. 1 sg. să rotunjesc, 3 să rotunjească
25. [DOOM 2] rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, imperf. 3 sg. rotunjea; conj. prez. 3 să rotunjească
26. [MDO] rotunji (conj. rotunjească)
27. [IVO-III] rotunjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL