1. [DEX '09] RAȚIONAT, -Ă, raționați, -te, adj. Raționalizat. [Pr.: -ți-o-] – V. raționa2.
2. [MDA2] raționat2, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 109, 3/5 / Pl: ~ați, ~e / E: raționa2] Raționalizat (2).
3. [MDA2] raționat1, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ați, ~e / E: raționa1] 1 Bazat pe raționament (1) Si: judicios, logic. 2 Echilibrat (3).
4. [DLRLC] RAȚIONAT, -Ă, raționați, -te, adj. Supus unui consum dirijat, după norme dinainte stabilite. Produse raționate.
5. [Șăineanu, ed. VI] raționat a. 1. conform regulelor raționamentului; 2. care este rezultatul unui raționament: alegere raționată; 3. se zice de orice metodă ce dă seamă de regulă: gramatică raționată.
6. [Scriban] *raționát, -ă adj. Rezultat din raționament: problemă bine raționată. Bazat pe raționament: metodă, aritmetică raționată.
7. [DEX '09] RAȚIONA1, raționez, vb. I. Intranz. A gândi în mod logic, a judeca rațional. [Pr.: -ți-o-] – Din rațiune (după fr. raisonner).
8. [DEX '09] RAȚIONA2, raționez, vb. I. Tranz. A face rații; a raționaliza (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationner, it. razionare.
9. [MDA2] raționa2 vt [At: ȘĂINEANU / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr rationner, it razionare] 1 A raționaliza (2). 2 (Mat) A raționaliza (3).
10. [MDA2] raționa1 vi [At: HELIDE, O. II, 483 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez, 3 (nob) raționă / E: rațiune, după fr raisonner] A gândi în mod logic Si: (frî) rezona1.
11. [DLRLC] RAȚIONA, raționez, vb. I. 1. Intranz. A gîndi; a gîndi bine, logic, a judeca rațional. 2. Tranz. A raționaliza (2).
12. [DN] RAȚIONA2 vb. I. tr. A raționaliza. [Pron. -ți-o-. / < fr. rationner, it. razionare].
13. [DN] RAȚIONA1 vb. I. 1. intr. A judeca, a gîndi rațional. 2. tr. (Rar) A raționaliza. [Pron. -ți-o-. / cf. rațiune, după it. razionare, fr. raisonner].
14. [MDN '00] RAȚIONA vb. I. intr. a judeca, a gândi rațional. II. tr. a raționaliza. (după fr. raisonner)
15. [Șăineanu, ed. VI] raționà v. 1. a se servi de rațiune spre a cunoaște și judeca ceva; 2. a repartiza (în timp de răsboiu) proviziunile sau combustibilul.
16. [Scriban] raționéz v. intr. (d. rațiune; it. ragionare, fr. raisonner și rationner). Judec, apreciez: a raționa bine. Fac obĭecțiunĭ în loc să ascult ordinele saŭ mustrările: copiiĭ nu trebuĭe să raționeze. V. tr. Supun raționamentuluĭ, calculez: acest actor îșĭ raționează bine rolurile. Daŭ cu rațiunea (cu porția) ca să nu se consume prea răpede alimentele ș. a. (ca’n timp de războĭ): a raționa pînea. Supun regimuluĭ raționăriĭ: a raționa țara, un bolnav (ca să nu mănînce prea mult).
17. [DOOM 3] raționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. raționez, 3 raționează; conj. prez. 1 sg. să raționez, 3 să raționeze
18. [DOOM 2] raționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 raționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL