1. [MDA2] rațiocinare sf [At: DN3 / V: ~ațiune / Pl: ~nări / E: fr ratiocination] (Liv) 1 Raționare cu mult echilibru. 2 Raționament subtil.
2. [DN] RAȚIOCINARE s.f. Acțiunea de a rațiocina; rațiocinație; raționament subtil, pedant. [< rațiocina].
3. [DCR2] rațiocinare s. f. (livr.) Raționament subtil, pedant ◊ „Nu-mi face plăcere și nici nu cred că sunt utile, în această fază a vieții mele, rațiocinările asupra problemelor personale, de creație sau altele.” R.lit. 5 IX 85 p. 16 (din rațiocina, din it. raziocinare; DN3)
4. [MDA2] rațiocina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: it raziocinare] 1 A raționa1 cu mult echilibru. 2 A raționa1 cu subtilitate.
5. [MDA2] rațiocinațiune sf vz rațiocinare
6. [DN] RAȚIOCINA vb. I. tr. (Liv.) A raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. [Pron. -ți-o-. / < it. raziocinare, cf. lat. ratiocinari].
7. [MDN '00] RAȚIOCINA vb. tr. a raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. (< fr. ratiocioner, lat. ratiocinari)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL