1. [DEX '09] RETEZĂTURĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.
2. [MDA2] retezătură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) răt~, rătiz~, (îvr) ~tăz~ / Pl: ~ri / E: reteza + -tură] 1 Tăiere. 2 Loc unde a fost retezat ceva. 3 (Pex) Platou. 4 (Reg) Bucată de lemn retezată (1) la amândouă capetele Si: butuc (2). 5 (Îf rătezătură) Scorbură. 6 (Reg) Semn de recunoaștere făcut la oi prin tăierea vârfului urechii Si: (reg) retez1 (7). 7 (Mol) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
3. [DLRLC] RETEZĂTURĂ, rețezături, s. f. 1. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat un lucru. 2. Partea care se taie dintr-un lucru. V. scurtătură.
4. [Șăineanu, ed. VI] retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.
5. [Scriban] retezătúră f., pl. ĭ. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramurĭ rămase pe trunchĭ după ce partea cealaltă a fost tăĭată). – În est ră-.
6. [MDA2] rătezătură sf vz retezătură
7. [MDA2] rătizătură sf vz retezătură
8. [MDA2] retăzătură sf vz retezătură
9. [DOOM 3] retezătură (rar) s. f., g.-d. art. retezăturii; pl. retezături
10. [DOOM 2] retezătură (rar) s. f., g.-d. art. retezăturii; pl. retezături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL