1. [DEX '09] RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.
2. [MDA2] rătăcitor, ~oare a [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: rătăci + -tor] 1 Care umblă din loc în loc Si: hoinar (4), pribeag. 2 Nomad. 3 Răzleț (2). 4 (Fig; d. privire) Care se mută dintr-un punct în altul, exprimând nedumerire, nesiguranță, tulburare. 5 (Fig; d. privire) Care se fixeză în gol. 6 (Fig; rar) Pieritor.
3. [DLRLC] RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adj. Care umblă (fără odihnă) din loc în loc, care rătăcește; pribeag. Porni luceafărul... Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele – Părea un fulger nentrerupt rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. Se văd rătăcitoare caravane ostenite. ALECSANDRI, P. III 362. ◊ Fig. Frunze rătăcitoare tremurau ca fluturi prin tăcerea și lumina după-amiezii. SADOVEANU, O. IV 129. Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I. 178.
4. [Șăineanu, ed. VI] rătăcitor a. care rătăcește: cavaler rătăcitor. V. Jidov.
5. [Scriban] rătăcitór, -oáre adj. Care rătăcește, nomad, vagabond, haĭmana: Jidaniĭ îs un popor rătăcitor. Fig. Fugitiv: ideĭ rătăcitoare.
6. [DOOM 3] rătăcitor adj. m., pl. rătăcitori; f. sg. și pl. rătăcitoare
7. [DOOM 2] rătăcitor adj. m., pl. rătăcitori; f. sg. și pl. rătăcitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL