1. [MDA2] rătăcanie sf vz rătăcană
2. [DLRLC] RĂTĂCANIE, rătăcănii, s. f. (Mold.) Rătăcană. Își văzu de plugărie cu temei, pe locurile puține cîte nu le schimbase pe viroage și rătăcănii. C. PETRESCU, R. DR. 144. După o cale acrobatică, prin tot soiul de rătăcănii, ne-am găsit, deodată, lîngă vulcan. ALECSANDRI, C. 156.
3. [DLRM] RĂTĂCANIE, rătăcănii, s. f. (Reg.) Rătăcană. – Din rătăci + suf. -anie.
4. [Șăineanu, ed. VI] rătăcanie f. Mold. văgăună (prin prăbușirea terenului): prin rătăcăniile de prin ulițile Iașilor CR. [Tras din rătăcì (cf. bloc eratic)].
5. [MDA2] rătăcan s vz rătăcană
6. [MDA2] rătăcană sf [At: ALECSANDRI, T. 530 / V: ~an s, ~nie, ~cănie, rotacan s / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf roată] 1 (Reg) Groapă adâncă. 2 (Reg) Hârtop (3). 3 Loc sălbatic. 4 Prăpastie. 5 Porțiune dintr-o semănătură stricată de vite. 6 (Mun; îf rătăcan) Insulă mică. 7 Prispă mică de pământ. 8 (Pan) Rană deschisă care nu se vindecă. 9 Cicatrice rămasă de pe urma unui abces care s-a vindecat greu. 10 (Într-un joc de copii; îf rotacan) Cerc de mărimea unei roți de car, desenat pe pământ. 11 Bețișor subțire, cu noduri.
7. [MDA2] rătăcănie sf vz rătăcană
8. [MDA2] rotacan s vz rătăcană
9. [DLRLC] RĂTĂCANĂ, rătăcăni, s. f. (Mold.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128.
10. [DLRM] RĂTĂCANĂ, rătăcăni, s. f. (Reg.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. – Din rătăci + suf. -ană.
11. [Scriban] rătăcánă și -ánie f., ănĭ, ăniĭ. Nord. „Groapă întinsă” (Șez. 37, 43), șănțuleț săpat de ploaĭe: pe ogoarele cu popușoĭ apa a săpat rătăcănĭ (Sadov. Univ. 20 Aŭgust 1912).
12. [DAR] rătăcană, rătăcăni, s.f. (pop.) șanț făcut de ploaie; hârtop; surpătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL