1. [MDA2] rătăcănat, ~ă a [At: BUD. P. P. 82 / V: răcătă~, răcăn~, rot~, rotoc~, rotic~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf rotocolat] 1 (Trs; d. pomi) Cu coroana rotundă și rămuroasă. 2 (D. ochi; îf roticănat) De formă rotundă.
2. [MDA2] răcănat, ~ă a vz rătăcănat
3. [MDA2] răcătănat2, ~ă a vz rătăcănat
4. [MDA2] rotăcănat, ~ă a vz rătăcănat
5. [MDA2] roticănat, ~ă a vz rătăcănat
6. [MDA2] rotocănat, ~ă a vz rătăcănat
7. [DRAM 2021] rătăcănát, -ă, rătăcănați, -te, (răcătănat), adj. (reg.) 1. Cu coroana rotundă. 2. Crengos, încrengat: „Codrule, răcătănat, / Cătă mine te-ai giurat / Că tu nu-i îmbătrâni” (Bilțiu, 2006: 96). – Cf. rotocolat (MDA).
8. [DRAM 2015] rătăcănat, -ă, rătăcănați, -te, (răcătănat), adj. – (reg.) Cu coroana rotundă. Crengos, încrengat (Bud, 1908): „Codrule, răcătănat, / Cătă mine te-ai giurat / Că tu nu-i îmbătrâni” (Bilțiu, 2006: 96). – Cf. rotocolat (MDA).
9. [DRAM] rătăcănat, -ă, adj. – Cu coroana rotundă. Crengos, încrengat (Bud 1908). – Cf. rotocolat (MDA).
10. [DRAM 2021] răcătănát, adj. v. rătăcănat.
11. [DRAM 2015] răcătănat, adj. – v. rătăcănat („cu coroana rotundă”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL